vineri, 22 octombrie 2010

Două luni, o săptămână şi cinci zile

 Sâmbătă, 02 octombrie, 2010

Am constatat că a trecut  o lună şi 2 zile si eu nu am scris nimic pe blog. Ce a făcut strumful în tot acest timp, să recapitulăm. A crescut în greutate cu 700 g (are 5,100kg), în înalţime cu 3 cm (are 59 cm), îşi tine capul pentru un timp scurt, e vioi si zâmbeste foarte mult. În ceea ce priveşte statisticile pentru cantitatea de lapte mâncată, la fel, e sub ele, nu depăşeşte 150 ml deşi ar trebui să bea 180 ml în 5 mese.
Am început să dormim mai mult noaptea si bebe şi mami şi tati, asta dacă nu sunt alte probleme neidentificabile care dau dureri ascunse finalizate cu plâns de 1 sau 2 ore, ca de exemplu miercurea  trecută (29 sptembrie). Legat de somn chiar are o perioadă de mimim 6 ore între masa de seară (în jur de 22.30- 23) şi următoarea masă (poate fi la 5 sau mai târziu 6 sau 7).
De ţipat ţipă la fel ca-n prima zi, deci are plămânii buni (aşa se zice în popor, o fi adevărat?). Cei drept până să se nască mami a primit o injecţie pentru maturarea plămânilor.
Am făcut vaccinul de două luni, Infanrix Hexa, dar la o săptămână după împlinirea celor două luni (pe 27 septembrie) că de, am făcut roşu în gât şi trebuia să-l facem să dispară ca să nu ne creeze probleme. Roşu în gât nu ştim sigur de unde, poate de la tati că a fost răcit  sau poate de pe unde umblăm noi să luăm aer în timpul zilei. După vaccin a fost morocănos vreo 3 zile, a mâncat mai puţin, a dormit destul de agitat, a plâns, În fine, a trecut şi ne bucurăm că nu au fost alte probleme că am tot stat cu frică câteva zile după vaccin gândind că poate nu a fost vindecat complet.
Ce a făcut tati în tot acest timp, să recapitulăm. A fost la serviciu la greu, că e perioadă grea luna lui septembrie pentru angajaţi şi de cules roade pentru şefi. Nu prea a dormit că ştrumful are şi el nopţile lui de glorie când se ţine de spectacole şi nici nu se gândeşte să renunţe sau, eventual să le mai rărească. Nu stiu dacă sunt un lucru bun sau nu, sau necesare aceste spectacole, cert e că fac parte din această perioadă în care ştrumful este necuvântător utilizând  pentru dialog cu totul alte mijloace.a
Tati a fost răcit că şeful e generos şi nu ţine nimic pentru el când se poate da şi la altii, a dormit în sufragerie şi acum constatăm că-i şi place, ceea ce nu cred că e  un lucru bun, dar mai lucrăm la acest aspect. Când vine acasă mami şi ştrumful îl iau de odihnit şi asta lui nu-i place.
Ce a făcut mami în tot acest timp, să recapitulăm. S-a stresat la greu, că e în natura ei să se streseze pentru diverse chestii. A avut de pregătit un dosar pe care nici până la această oră nu l-a depus pentru că unii oameni sunt comozi, că ei aşa sunt prin natura lor comozi, fără să ia în calcul că această comoditate crează altora probleme. S-a stresat să facă rost de tipul de cerere pe care trebuie sa-l depună în instanţă, să o completeze,(chiar a solicitat părerea avizată a unei colege pentru care mulţumeşte), asta pentru că a constatat că un avocat nu-i va fi de mare ajutor iar puţinul ajutor va costa destul de mult.
S-a ocupat de solicitarea documentelor care trebuie ataşate cererii conform legislaţiei în vigoare (adeverinţe medicale eliberate de diverşi medici - cel de familie şi cel psihiatric, cazier, adeverinţe de venit, legalizarea unor certificate de naştere, contract de casă, etc.). A vorbit cu funcţionarii care sunt responsabili cu implementarea respectivei legi, luni cu unu, miercuri cu altul. Luni trebuiau depuse documentele întrun fel, miercuri în alt fel, că de, sunt mai  mulţi funcţionari (în cazul de faţă doi) şi normal, fiecare cu personalitate, că aşa şi trebuie să fie pusă amprenta fiecăruia.
A studiat legea, si-a luat notiţe că fără ele nu se poate, mai ale când vorbeşti cu funcţionarii. Ceea ce ne ţine în loc e o nenorocită de declaraţie, care după discuţii cu persoana pentru ca să se mobilizeze, să meargă la notar, ce să scrie în ea, acum după ce este emisă (oare?) nu vrea să ajungă la destinaţie (probabil îi place ce vede prin ţară în maşina poştei, faţă de ce o aşteaptă la tribunal - puţină salivă, că de va fi şi ea citită pe alocuri, greutatea altor hârtii la propriu şi mult, mult praf).
Ce a mai făcut mami, a avut grijă zi şi noapte de ştrumf, s-a îngrăşat, ceea ce nu-i place.
În final, făcând bilanţul pentru toţi trei, e bine, am trecut peste această perioadă şi sperăm să fim sănătoşi şi să trecem cu bine peste mulţi, mulţi ani împreună.
Era să uit, tot în această perioadă a fost şi botezul dar asta este cu totul altă poveste şi promit că o să completez pe blog.

În loc de încheiere, azi am fost cu moşii ştrumfului în parc. Am făcut cunoştinţă cu Oscar, căţelul lor de şapte luni, o scumpete jucăuşă iar ştrumful a primit cadou o carte de poveşti "20 de poveşti magice" şi un hanorac bleu foarte frumos. Mulţumim  moşilor foarte mult pentru cadou.


Update 21 octombrie, 2010
Am depus dosarul de care vorbeam mai sus la Tribunal pe data de 13 octombrie 2010 pentru că în final, pe 12 octombrie seara am primit hârtia pe care o aşteptam .Miercuri, pe 20 octombrie, exact de ziua ştrumfului am primit minunata veste prin cele două citaţii: procesul este pe 28 octombire 2010, la ora 10. Dumnezeu să ne ajute să fie bine, să scăpăm dintro singură înfăţişare. Ar fi minunat, câte probleme ar fi rezolvate.

Update 15 martie 2011 
A fost minunat, am scapat dintro singura infatisare. Chiar exista cineva acolo sus care ne iubeste!