Tipuri de părinţi

Apropos de postarea "Aşa nu" am citit pe net despre tipurile de părinţi. Acestea sunt :

Părintele care lasă lucrurile să se întâmple (permisiv)

Copilul lui ar putea să nu înveţe limite şi reguli, să provoace sau să încalce mereu limitele deranjându-i pe alţii. Nu-şi asumă responsabilităţi şi nu cooperează.

• Oferă libertate fără limite;
• Nimeni nu e responsabil de o anumită sarcină;
• Prea multe alegeri;
• Oferă răsplată;
• Este inconsistent în reacţii;
• Mediul pe care îl creează poate fi haotic, instabil, confuz.

Părintele autoritar

Copilul lui ar putea fi rebel pe faţă sau pe ascuns, ostil sau defensiv, nu respect şi adesea caută să se răzbune.

• Limite fără libertate;
• Adultul deţine puterea;
• Nu oferă alegeri;
• Comandă şi pretinde (inclusiv respectul şi responsabilitatea);
• Are puţin respect faţă de copil (nu crede, îl controlează mereu);
• Mediul pe care-l creează este adesea ostil, tensionat, plin de frică.

Părintele democrat

Copilul unui astfel de părinte învaţă să caute soluţii, să ia decizii, să coopereze, simte că aparţine şi că e semnificativ.

• Libertate cu limite (de exemplu oferă trei opţiuni de petrecere a timpului liber sau de haine etc);
• Împarte responsabilitatea, asumându-şi-o şi el;
• Respect mutual;
• Educă gândirea;
• Invită şi încurajează;
• Foloseşte consecinţele logice, cooperarea, negocierea, întâlnirile.

Concluzia specialiştilor:

Ideal ar fi dacă părintele reuşeşte să combine cele 3 stiluri. Uneori e ok să nu reacţionezi, să laşi lucrurile să se întâmple, de exemplu îl laşi să nu se ducă la antrenament şi va învăţa din consecinţe, de exemplu nu va fi selecţionat sau pierde un meci. Uneori e nevoie să fii autoritar în sensul de ferm. Un copil nu poate alege dacă merge sau nu la şcoală dar poate să i se ofere alte alegeri. Şi pentru a fi părinte democrat nu cred că trebuie să mai militez pentru ca beneficiile sunt clare.